Când vine vorba de reţele care să echipeze clădiri inteligente şi să suporte aplicaţii precum CCTV, IPTV şi furnizare de servicii internet, fără îndoială că de mare ajutor este fibra optică, cea care furnizează lărgime de bandă aproape nelimitată. E mai puţin limpede însă care tehnologie este mai bună: cea activă sau cea pasivă? Realitatea arată că răspunsul depinde de mulţi factori, aici incluzând mediul de lucru, aplicaţiile folosite şi cine va gestiona sau opera infrastructura. De aceea, ar fi bine ca aceste lucruri să fie privite mai amănunţit.
Ethernetul activ sau Ethernetul punct la punct a fost folosit intens într-o gamă largă de aplicaţii şi medii de lucru timp de mulţi ani, din primele zile 10BaseT până la tehnologiile Ethernet curente, care folosesc cupru sau fibră optică pentru a furniza viteze de 1Gps, 10Gps sau mai mari.
Pentru furnizarea serviciilor de generaţie următoare către consumatori sau abonaţi, infrastructura care a fost folosită atâţia ani a devenit pur şi simplu incapabilă de a satisface cerinţe de lărgime de bandă ale unor servicii precum HDTV. Fibra optică, cu lărgimea ei aproape nelimitată de bandă a devenit o opţiune preferată. Însă folosirea unei tehnologii active sau punct cu punct în acest caz ar fi necesitat mii până la zeci de mii de fire de fibră optică pentru schimbul de date. Mai mult, ar fi fost nevoie de existenţa unor echipamente active pe teren, de unde ar fi fost agregată fibra optică. Niciuna din aceste variante nu era foarte îndrăgită, aşa că a fost dezvoltată o tehnologie alternativă, cunoscută sub numele de Reţele Optice Pasive (PON). Această tehnologie avea beneficiul că utiliza cantităţi mici de fibră optică în echipamentul de schimb de date, după care se ramifica pentru a furniza servicii către abonaţi prin intermediul unor splittere pasive, astfel depăşind limitările Ethernetului activ pentru acest gen de aplicaţie.
Aplicare şi utilizare
Fără îndoială, în cazul unui mediu de tip “suprafaţă largă” – un mediu care acoperă distanţe mari – PON are multe beneficii pentru furnizarea de servicii pentru consumatori. Însă aceste beneficii sunt puse la îndoială atunci când vine vorba de furnizarea de servicii în alte medii de lucru, cum ar fi clădirile, şi de alte servicii în clădiri comerciale sau medii de tip horeca.
Astăzi sunt mai bine înţelese beneficiile unei singure reţele convergente care să suporte toate aplicaţiile în cadrul unei singure facilităţi. Organizaţiile care au pornit deja pe această cale observă deja simplitatea gestionării unui singur set de infrastructuri, flexibilitatea în adăugarea de servicii adiţionale şi scăderea costului total de deţinere. Iar cum 20% din clădirile comerciale sunt prevăzute a deveni inteligente până în 2020, această tendinţă nu poate decât să crească în intensitate.
Cerinţele serviciilor care fructifică o reţea convergentă sunt destul de diferite de cele ale serviciilor pentru consumatori din medii de tip “suprafaţă largă”. Serviciile instalate în mod obişnuit în clădirile comerciale includ telefonie, CCTV, wireless, signage, wayfinding, control acces, BMS/HVAC şi iluminat. Aceste aplicaţii adesea necesită Power over Ethernet (PoE) pentru alimentarea punctelor de acces, suport multicast pentru gestionarea distribuţiei de conţinut, bandă simetrică pentru deplasarea conţinutului în ambele direcţii şi un nivel ridicat de redundanţă datorită naturii critice a unor servicii. Aceste caracteristici sunt inerente reţelelor Ethernet active, dar nu sunt tipice reţelelor pasive.
Lăsând tehnologia la o parte, un alt factor de luat în considerare este proprietatea şi operarea reţelei. Reţelele pasive sunt în mod tipic instalate de un carrier sau de un furnizor de servicii, care apoi îşi asumă responsabilitatea completă pentru infrastructură şi furnizarea de servicii. Când e nevoie de adăugiri, deplasări sau schimbări, cea care le efectuează este organizaţia responsabilă. Situaţia este ideală pentru furnizarea de servici cum sunt vocea, datele şi telefonia către consumatorii individuali, dar este mai puţin ferice pentru servicii în clădiri integrate.
În cadrul clădirilor comerciale, există adesea nevoia ca proprietarul sau managerul facilităţii să reconfigureze reţeaua pentru a suporta servicii noi sau pentru adăugarea de noi puncte de acces. Un astfel de nivel de flexibilitate pur şi simplu nu este disponibil atunci când reţeaua este operată sau gestionată de un carrier sau de un furnizor de servicii, şi în general înseamnă costuri suplimentare. Aşa ceva nu se petrece în cazul unei reţele active gestionate direct de către facilitatea respectivă.
Aşadar, când vine vorba de instalarea de fibră optică pentru furnizarea de servicii, nu poate fi vorba de o simplă chestiune de topologie activă care e mai bună decât o topologie pasivă sau viceversa. Trebuie avute în vedere mediul de lucru şi aplicaţiile înainte de a se efectua o alegere pe baza cerinţelor. În unele cazuri, pot coexista ambele soluţii – o topologie pasivă pentru furnizarea de servicii consumer către rezidenţi, care va fi gestionată de un carrier, şi o topologie activă pentru serviciile clădirii, care va fi gestionată direct de facilitatea respectivă.
Detalii pe www.alliedtelesis.com
