Recent lansata iniţiativă “Romania Tech Nation”, având ca iniţiatori Consiliul Național al IMM-urilor din România (CNIPMMR) şi Banca Comercială Română, reprezintă un proiect multi-anual cu evenimente policentrice, al cărui obiectiv principal este impulsionarea transformării României prin tehnologie. Primul pas pentru realizarea acestui obiectiv este coagularea actorilor cheie în trei direcții strategice: ecosistemul antreprenorial, ecosistemul de educație antreprenorială și politicile publice, cu obiective tactice anuale, respectiv strategice în 5 și 10 ani.
Apare în context întrebarea firească: a câta astfel de iniţiativă este aceasta şi ce rezultate va aduce ea, având în vedere rezultatele jalnice ale iniţiativelor similare lansate în trecut? Mai ales că Florin Jianu, președintele CNIPMMR, declara în deschiderea evenimentului de lansare: a menționat “Acest demers este unul eminamente al domeniului privat dar pentru a exista o națiune tehnologizată, o România Tech Nation, avem nevoie de un sistem, avem nevoie de toți actorii, avem nevoie de Guvern, de mediul privat.”
Desigur, contextul lansării acestei iniţiative este cât se poate de favorabil. România ocupă locul 27 din 28 încadrul Indicelui economiei și societății digitale (DESI), sistemul informatic al administrației naționale este fragmentat, circa 8% din IMM-uri fac vânzări online(procentul mediu UE fiind de 17%), 29% dintre persoanele cu vârsta între16 și 74 de ani au competențe digitale de bază (media UE fiind de 57%), iar România ocupă locul 1 la utilizarea rețelelor sociale la nivelul UE.
Pentru succesul transpunerii în practică a unei astfel de iniţiative, însă, este nevoie de instrumente puternice precum o educaţie mai bună şi mai modernă, apariţia de surse de finanţare care să ia în considerare potenţialul afacerilor şi nu doar colateralele depuse, schimbarea mentalităţii în rândul administraţiei pentru a se crea premisele trecerii la o administraţie digitală. Sunt concluzii la care au ajuns iniţiatorii iniţiativei şi diverşi actori prezenţi la lansare.
Ori tocmai astfel de instrumente sunt greu de considerat ca fiind susceptibile a trece printr-o transformare radicală într-un orizont previzibil de timp în viitor. Nu cu o mentalitate socială dominată de regula lui “merge şi aşa” şi de regula executării oarbe a ordinelor şefului, care aparţine cu preponderenţă zonei politice.
Rămâne, desigur, de văzut dacă această iniţiativă va avea capacitatea de a se dovedi altceva faţă de ceea ce au fost iniţiativele similare în trecut. Adică un fiasco sonor, uitat şi îngropat în negura timpului pentru a nu mai fi scos niciodată la lumină. Nu trebuie uitat că societatea românească are darul nepreţuit de a considera o prostie tot ce provine din interiorul ei şi de a nu crede în propriile posibilităţi de dezvoltare. Vor sta oare lucrurile altfel în cazul de mai sus?
