Un raport recent publicat de firma Veritas şi intitulat Databerg report arată că aproape 6 milioane de tone de CO2 sunt pompate anual în mod inutil la nivel global în atmosferă din pricina stocării de date care nu sunt niciodată folosite. Conform raportului, cei care administrează aceste date nu au habar decât de cel mult 50% din conţinutul sau valoarea informaţiilor stocate de organizaţii. Restul sunt catalogate ca fiind date “negre”.
Bazat pe chestionarea unui număr de aproape 1500 de factori de decizie IT dintr-un număr de 14 ţări, studiul a descoperit că deşi 46% din datele organizaţiilor sunt indexate şi ordonate, nu mai puţin de 32% din aceste date sunt banale, depăşite moral sau redundante. Cel mai rău din acest punct de vedere stau organizaţiile din Germania, Marea Britanie şi Africa de Sud, cu procente de 66%, 59%, respectiv 58% din datele stocate de organizaţii intrând în categoria de date “negre”.
Autorii raportului spun că, per ansamblu, doar circa 15% din datele indexate sunt critice pentru organizaţii. În acelaşi timp, circa 55% din datele existente în organizaţii sunt neindexate, ceea ce înseamnă că administratorii lor nu au habar de valoarea lor pentru firma în care lucrează. “Aceste date “negre” ajung să genereze mai mult dioxid de carbon decât o fac la nivel individual un număr de circa 80 de ţări din lume, aşa că e limpede că această chestiune va trebui luată în serios de toată lumea. Filtrarea acestor date şi ştergerea informaţiilor de care nu mai este nevoie ar trebui să devină un imperativ moral al organizaţiilor de pretutindeni,” se scrie în raport.
În zona EMEA, din care face parte şi România, circa 20% din respondenţi au declarat că la ora actuală nu au în vedere, şi nici nu intenţionează în viitorul apropiat, să calculeze valoarea datelor deţinute pentru organizaţiile din care fac parte. Procentul este semnificativ, deoarece, conform firmei de analiză IDC, volumul de date stocate la nivel global va creşte de la nivelul de 33 Zbytes (33 miliarde Tbytes) în 2018 la nivelul de 175 Zbytes în 2025. Asta înseamnă că, dacă oamenii nu îşi schimbă obiceiurile în scurtă vreme, în mai puţin de cinci ani va exista un volum uriaş de 91 Zbytes de date “negre” – adică de patru ori mai mult decât ceea ce există actualmente.
Autorii studiului recomandă ca administratorii de date din organizaţii să identifice toate depozitele de date existente prin data mapping şi utilizarea de instrumente de identificare date pentru a înţelege cum circulă informaţiile în organizaţie. Prin aceasta, organizaţiile vor căpăta vizibilitate asupra locurilor de depozitare a datelor sensibile, asupra persoanelor care au acces la ele şi asupra duratelor de depozitare a acestor date.
Metoda reprezintă un prim pas critic în adresarea problemei datelor “negre”. Pe lângă asta, organizaţiile sunt îndemnate să ia în considerare minimizarea stocurilor de date şi să folosească instrumente de control pentru a stabili clar ce date sunt direct înrudite cu scopul pentru care au fost colectate. Clasificarea datelor, retenţia lor flexibilă şi aplicarea unor politici de conformitate cu scopurile poate duce la ştergerea informaţiilor nerelevante. În fine, autorii raportului înseamnă responsabilii IT să ia în considerare schimbarea modului de finanţare a stocării de date. Şi asta deoarece, în opinia lor, legarea de bugete şi strategii IT doar de volumele de date stocate şi procesate, şi nu de valoarea datelor pentru organizaţie, tinde să reprezinte un model rău de lucru.
