Think Tank-ul românesc pentru industrie și tehnologii emergente EurasAI a lansat în colaborare cu firma S&T un raport care avertizează asupra faptului că infrastructura critică reprezintă o mare vulnerabilitate a României.
Totul pleacă de la strategia Uniunii Europene de digitalizare a spaţiului european prin implementarea activă de tehnologii noi precum Internet of Things (IoT), Big Data şi Inteligenţă Artificială (IA), tehnologii cu un impact major asupra infrastructurilor critice de date ale ţărilor Uniunii.
Practic, Comisia Europeană intenţionează crearea de Bazine Europene de Date care să permită utilizarea eficientă de instrumente Big Data Analytics şi machine learning, sprijinite de o infrastructură europeană cloud. Legat de aceasta, CE a lansat “Data for the public good”, un concept care urmăreşte angajarea datelor în serviciul general al societăţii, incluzând aici prevenirea dezastrelor. Conceptul se aplică integral la sectorul infrastructurilor publice critice, ca urmare a ideii că datele generate de sectorul public şi valoarea generată de ele trebuie să fie disponibile pentru binele comun în sensul asigurării utilizării acestor date de către mediul de cercetare, alte instituţii publice, IMM-uri sau firme de tip start-up.
Ca măsură concretă, CE va prioritiza activităţile de standardizare pentru a se obţine un nivel ridicat de interoperabilitate a datelor între diversele sectoare industriale şi în interiorul acestor sectoare. Pentru aceasta, CE ar în plan crearea de Spaţii Comune Europene de Date pentru sectoare economice strategice şi domenii de interes public, cum ar fi energia, transporturile, mobilitatea, producţia, administraţia publică, ş.a.m.d., multe dintre aceste domenii fiind marcate de nevoia unor infrastructuri critice.
Acesta este contextul în care EurasAI lansează avertismentele legate de infrastructurile critice din România. Sunt vizate sectoarele energetic, transporturi, utilităţi, în special furnizarea de apă, şi securitatea naţională. Ca o caracteristică comună pentru toate aceste sectoare, raportul arată că lipsa dezvoltării infrastructurii, inclusiv a celei critice, reprezintă unul din factorii majori de risc pentru România, cu un accent deosebit pus pe faptul că infrastructurile critice reprezintă una din vulnerabilităţile persistente ale ţării, în principal din cauza lipsei de modernizare.
Alte vulnerabilităţi identificate mai ales în cazul infrastructurilor critice se referă la lipsa unei viziuni clare pentru inovare în această zonă, lipsa unor tehnologii avansate, la scară naţională, de monitorizare şi prevenire a dezastrelor pentru infrastructuri critice, abordarea fragmentată a aprovizionării şi dezvoltării de soluţii în cazul operatorilor de infrastructuri critice, existenţa unor sisteme vechi de control sisteme care nu pot fi integrate în scopuri de modernizare, lipsa unei politici de diseminare a informaţiilor şi înţelegerea greşită a conceptelor de protejare a informaţiilor.
În ultima sa parte, raportul se opreşte în detaliu asupra sectoarelor strategice identificate şi evidenţiază o serie de factori de vulnerabilitate specifici fiecărui sector. Dincolo de asta, însă, raportul vine şi cu seturi de propuneri de îmbunătăţire a situaţiei pentru fiecare sector în parte, astfel încât România să iasă mai repede din zona de risc potenţial şi să se alinieze cât mai corect viziunii CE legate de o Europă modernă.
